Goe sau ADHD?

In acest scurt articol, Terapii Bucuresti (www.terapiibucuresti.ro), prin intermediul terapeutului Paula Tinta, expert in terapiile Bowen si CranioSacral, va propune o scurta incursiune in universul plin de energie al copilului si va ofera sfaturi legate de pericolele etichetarii cu ADHD.

Observ de ceva vreme ca exista o tendinta a cuplurilor de a decide sa aiba doar un copil si asta foarte tarziu. Unul si bun si care sa nu duca lipsa de nimic. Un copil imaginat ideal inca dinainte de a se naste, singurul, unicul si asteptat de toti, gata sa primesca toata atentia si dragostea parintilor, bunicilor si a tuturor celor apropiati. Singura datorie a micutului, imaginata de parinti, este sa fie fericit. Este genul de copil care atunci cand cere, sau doar presupun parintii ca-si doreste ceva, i se indeplinesc toate dorintele aproape instantaneu. E ca un concurs intre parinti, bunici, unchi, sau nasi, care indeplineste primul dorinta micutului. Nefiind mai multi copii in familie, atentia se concentreaza pe cel mic, iar lipsa de experienta traduce dragostea de copil in satifacerea oricarui capriciu.

In acelasi timp, din dorinta de a nu-l supara pe copil, nu i se spune niciodata NU, nu e contrazis, nu e corectat, nici macar nu e atentionat cand greseste. Pe scurt, i se cam permite orice, oricand si oricum, fara consecinte. Parintii iau asupra lor tot. Se justifica de obicei cu ideea ca puiul are nevoie sa descopere mediul, sa socializeze in felul sau unic, ca fiecare are personalitatea lui si ca oricum se mai schimba el cand o sa fie mare. Doar toti eram un pic obraznici cand eram mici, nu-i asa?

Apoi trece timpul si ajunge printisorul la scoala. Din cauza neintegrarii si intampinarii unor probleme cu socializarea in colectivitate, parinti ajung mai mult impinsi, la specialist. Copilul este deja un pic ipohondru si cam greu de stapanit. Aici apare alta problema. Parintii nu aud sau nu accepta usor ce spune specialistul. Ei au venit doar ca sa le confirme un specialist ca puiul lor este bine. Altceva nu vor sa auda. In concluzie, ca sa nu zguduie un intreg univers, “universul Goe”, se va pune o eticheta – ADHD. Etichetele sunt urmate de niste prescriptii medicale, retete care includ medicamente care sa mai tempereze un pic energia copilului si sa-l faca mai linistit. Tratamentul  include medicamente din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor, si amfetaminelor. Tratamentul medicamentos pare magic si a fost atat de mult asteptat de parinti pentru puiul lor. Acum pare ca o sa fie acceptat mai usor in colectivitate, o sa fie mai atent, o sa se poata concentra ceva mai mult de un  minut la ce spune doamna. Ce sa mai! Pare medicamentul magic, fara efecte secundare. Serios vorbind, asta e momentul in care printisorul aluneca spre a fi un permanent copil cu probleme care trebuie sedat periodic pentru a putea fi tinut sub control.

Ca o paranteza, probabil ca ati observat ca am spus “printisor”. Motivul este ca eticheta de ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) este pusa cel mai adesea baieteilor. Mai exact ADHD inseamna ca cel mic sufera de “tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie“. Ideea de hiperkinezie este similara cu cea de hiperactivitate si inseamna exces de activitate, o stare de agitatie continua sau lipsa de odihna, nervozitate, alergare, catarat, vorbit in exces si mai ales in momente nepotrivite.

Tot mai multe studii atesta insa ca ADHD nu este o boala, asa ca nu trebuie prescris un tratament medicamentos. Nu exista modalitati de testare medicala sau neurologica prin care sa se poata indica prezenta ADHD. De fapt ADHD este mai degraba o tulburare de comportament care necesita masuri mai ales cu caracter educational si eventual asistenta unui psiholog. Prin anamneza se poate identifica cauza/cauzele care stau la baza comportamentului celui mic.

Daca de-a lungul dezvoltarii celui mic, parintii si-ar pune problema daca nu cumva copilul lor e prea rasfatat de toata lumea si ca poate asta e una din cauzele problemelor lui, poate altul ar fi viitorul lui. A avea mai mult de un copil este deasemenea o modalitate foarte buna de a nu creste un Goe. Daca ar fi sa gandim in sabloane, parintii acestor copii cel mai probabil au avut o copilarie cu multe lipsuri, au avut frati cu care au trebuit sa imparta tot si au muncit din rasputeri ca sa depaseasca o anume stare materiala. Asa cum e normal, ei vor ca cel mic sa nu treaca prin ce au trecut ei, asa ca i-au pregatit un viitor “fara griji”. Dar oare asa e?

Mergand pe eticheta ADHD foarte usor, se ajunge la medicamente, iar medicamentele acopera un efect, nu trateaza o cauza. Ar fi indicat ca parintii sa se ridice la nivelul de energie al copilului, sa fie mai mult timp langa el, sa-l inteleaga si nicidecum sa-si acopere absenta prin  cadouri sau cu satisfacerea oricarui capriciu al celui mic, ca semn al dragostei lor. Cel mic intelege situatia, speculeaza momentul si cere orice chiar si daca nu are nevoie. Pe masura ce creste, devine depresiv si predispus sa incerce tentatii noi si poate si ceva droguri usoare pentru inceput. Viata e prea banala si nimic nu merita efort din partea lui.

Sa nu uitam nici timpurile in care traim, cand tabletele, telefoanele, televizoarele si jocurile video ii fac sa para ca sunt bagati in priza. Totul e ametitor, jocurile video se desfasoara cu o viteza ametitoare, astfel incat atunci cand trebuie sa iasa din casa i se pare ciudat, ca si cum timpul s-a oprit in loc si tot ce asteapta este sa gaseasca urmatorul joc. Ajung sa se identifice cu personajele din jocurile video. Realitatea virtuala pare mai atractiva. Viata reala pare banala, lipsita de orice griji. Oricum, parintii sunt cei care se ocupa de tot.

Nu lasati lucrurile sa ajunga atat de departe! Copilul nu se naste Goe, el devine un Goe al zilelor noastre. Parintii sunt cei ce doresc sa li se spuna, sa li se dea un diagnostic pentru comportamentul copilului. Asta pentru ca mereu dorim etichete, pentru ca nu vrem sa recunoastem ca ne depaseste evolutia celui mic fata de temperamentul nostru.

Copilul NU are ADHD, ci noi, mediul in care traieste, sistemul educational nu stim sa ne ridicam la nivelul lor de energie. Parintii au nevoie de ajutor, trebuie sa ceara ajutor. Sunt emisiuni foarte bune si la TV de unde parintii pot invata cateva trucuri foarte utile si usor de aplicat in educatia celor mici. Evident ca exista si carti foarte bune care oferta multe sfaturi utile. Dar atentie ca orice stragetie se aplica, trebuie sa fie cu concursul tuturor celor din jurul micului Goe. Deasemenea, un pic de sport de performanta nu strica pentru disciplinarea lui.

Terapiile alternative sunt o solutie pentru a indrepta lucrurile. Prin terapia Bowen (http://terapiibucuresti.ro/terapia-bowen-bowtech/#id4) se pot tempera starile de agitatie ale micutului. Terapia Bowen (Bowtech) are un efect remarcabil la nivelul Sistemului Nervos Autonom (Vegetativ). Terapia Bowen il ajuta sa se echilibreze, sa se tempereze, dar e nevoie si de schimbari majore legate de mediul in care creste micutul si unde familia are un rol foarte important pentru a obtine efectul scontat. In urma anamnezei, prin gasirea problemelor majore din viata micutului si a parintilor, se face un plan de terapie, iar micutul va veni la terapeutul bowen saptamanal. Avantajul terapiei Bowen este ca actioneaza asupra cauzei, nu asupra efectului cum fac medicamentele. O sa fiti surprinsi ca dupa 2-3 sedinte copilul incepe sa se schimbe in bine. Atmosfera din casa se va schimba si ea si lucurile vor merge pe un fagas mai bun.

Sedinta propriu-zisa de terapie are loc intr-un spatiu placut, confortabil si igienic, pe o masa de masaj profesional sau pe un scaun special, daca problemele de sanatate nu va permit sa stati intins. Timpul necesar unei sedinte este variabil, in functie de problemele dumneavoastra sau ale copilului si rareori depaseste o ora. O sedinta de terapie Bowen consta in aplicarea unor miscari delicate efectuate cu degetele, pe anumite puncte specifice, asupra muşchilor, tendoanelor, ligamentelor şi tesutului conjunctiv, peste o imbracaminte usoara. Intre secventele specifice de miscari exista cateva minute de pauza, timp in care organismul prelucreaza impulsurile si initiaza procesul de vindecare. Detalii suplimentare despre aceasta terapie se gasesc pe site-ul Terapii Bucuresti www.terapiibucuresti.ro.

Rezolvarea problemelor copilului nu inseamna etichetarea lui ca avand ADHD si deci sedarea lui, ci presupune o actiune concertata asupra cauzei/cauzelor care determina starile de agitatie excesiva ale copilului. Prin terapia Bowen sau terapia CranioSacrala, prin schimbarea atitudinii parintilor, prin anumite mici modificari ale mediului in care cel mic creste se vor face pasi uriasi catre o stare de normalitate si catre un mediu de crestere sanatos pentru copil.

In incheiere as dori sa va rog sa constientizati modul in care actiunile dumneavoastra se reflecta in viata copiilor si odata aceste legaturi constientizate, sa creionati un plan de actiune care sa aduca beneficii atat dumneavoastra cat si copilului. Deasemenea va invit pe www.terapiibucuresti.ro sa cititi si alte articole interesante si utile pe teme de sanatate si terapii alternative.